Certificari

Info

S.C. Lival Import Export S.R.L.

Reg. Com.: J07/333/1991

CUI: RO612530

0744.540.370

0231.573.473

Program de Conformare cu Regulile de Concurenta

Preambul

Prezentul Ghid are drept scop stabilirea si implementarea la nivelul Societatii a programului de conformare cu regulile de concurenta.

In acest sens, Ghidul urmareste sa explice principiile si regulile de baza ale normelor de concurenta nationale si comunitare, modul in care acestea pot influenta luarea deciziilor comerciale, precum si riscurile pe care le implica nerespectarea regulilor de concurenta.

Prezentul Ghid nu acopera toate situatiile de fapt si circumstantele ce pot fi regasite la nivelul Societatii ori al angajatilor sai.

De aceea este recomandat ca ori de cate ori exista indoiala cu privire la legalitatea unor actiuni/activitati sa sesizati si sa raportati de urgenta aceasta imprejurare conducerea societatii.

Daca aveti cea mai mica indoiala ca o anumita actiune/activitate nu este conforma cu normele de concurenta si/sau cu cele expuse in acest Ghid, contactati conducerea societatii înainte de a demara respectiva actiune/activitate.

Ghidul este structurat astfel incat sa abordeze principalele tipuri de relatii comerciale dintre Societate si partenerii sai si sa permita fiecarui angajat sa cunoasca si sa respecte prevederile legale aplicabile, avand in vedere urmatoarele:

a) Actele si faptele anticoncurentiale si regimul sanctionator aplicabil;

b) Relatiile dintre Societate si Furnizorii, respectiv Clientii sai (Intelegerile pe verticala);

c) Relatiile dintre Societate si Concurentii sai (Intelegerile pe orizontala);

Capitolul I. Cadrul legal

1. Obiectivele regulilor de concurenta.

Principalele obiective ale normelor de concurenta romane si comunitare:

- Bunastarea consumatorilor

- Buna functionare a pietelor

2. Practici anteconcurentiala

2.1. Prevederi generale:

Principalele prevederi în materia concurenţei se regăsesc în cadrul Legii Concurenţei nr. 21/1996 ("Legea Concurenţei"), in cadrul Tratatului privind functionarea Uniunii Europene ("TFEU"), precum şi în legislaţia secundară nationala si comunitara emisă în aplicarea Legii concurentei, respectiv a TFEU.

Normele de concurenta nationale se aplică actelor şi faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenta savarsite pe teritoriul României, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării, atunci când produc efecte pe teritoriul României.

Normele de concurenta nationale si comunitare se aplica actelor si faptelor savarsite de intreprinderi, inclusiv de asociatii de intreprinderi - persoane fizice sau juridice - angajate într-o activitate economică, adică o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare.

Normele de concurenta se aplica de asemenea actelor si faptelor savarsite de autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa.

2.2. Prevederi legale referitoare la intelegeri si practici anticoncurentiale.

Articolul 5 alin.(1) din Legea concurentei:

(1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:

a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;

b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;

d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;

e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

f) constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g) elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică accesul pe piaţă şi libertatea exercitării concurenţei de către alte întreprinderi, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă.

Articolul 101 alin.(1) TFEU:

(1) Sunt incompatibile cu piaţa internă şi interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot afecta comerţul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei comune şi, în special, cele care:

(a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;

(b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

(e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

2.3. Prevederi legale referitoare la abuzul de pozitie dominanta.

Articolul 6 din Legea concurentei

(1) Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Aceste practici abuzive pot consta în special în:

a) impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare ori de cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori ori beneficiari;

b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor;

c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;

d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

e) practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor, ori vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni;

f) exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte o altă întreprindere faţă de o asemenea întreprindere sau întreprinderi şi care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.

(2) Ori de câte ori Consiliul Concurenţei aplică prevederile alin. (1), în măsura în care folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante poate afecta comerţul dintre statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(3) Se prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie dominantă, în situaţia în care cota ori cotele cumulate pe piaţa relevantă, înregistrate în perioada supusă analizei, depăşesc 40%.

Articolul 102 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFEU):

Este incompatibilă cu piaţa internă şi interzisă, în măsura în care poate afecta comerţul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

(a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile;

(b) limitează producţia, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;

(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

(d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

3. Sanctiuni.

Principalele forme de răspundere prevazute de Legea concurentei în cazul încălcărilor normelor de concurenta:

a) Răspunderea contravenţională.

In conformitate cu dispozitiile Legii concurentei, incalcarea dispozitiilor art.5 si 6 din Legea concurentei, precum si incalcarea prevederilor art.101 si 102 TFEU se sanctioneaza cu amenda între 0,5% şi 10% din cifra de afaceri totală a intreprinderii vinovate de savarsirea unei practici anticoncurentiale.

Principalele criterii pentru individualizarea sanctiunii sunt gravitatea si durata faptei.

La aplicarea sanctiunii se are in vedere cifra de afaceri totala inregistrata de intreprindere in anul financiar anterior sancţionării.

b) Răspunderea penală.

Persoanele fizice care cu intenţie frauduloasă şi în mod determinant participa la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de Legea Concurenţei pot fi sanctionate cu închisoarea de la 6 luni la 4 ani sau amenda şi interzicerea unor drepturi.

c) Răspunderea civilă.

Persoanele fizice şi/sau juridice ce se consideră vătămate ca urmare a unei practici anticoncurenţiale interzise de lege si/sau de TFEU pot sesiza instanţele de judecată pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Pentru angajarea raspunderii civile a intreprinderii implicate in savarsirea unei practici anticoncurentiale nu este necesara preexistenta unei decizii de constatare si sanctionare a practicii de catre autoritatea de concurenta nationala sau comunitara.

Atunci cand o practica anticoncurentiala a fost constatata printr-o decizie a Consiliului Concurentei persoanele care se consideră prejudiciate vor putea formula cerere privind acordarea de despăgubiri în termen de 2 ani de la data la care decizia Consiliului Concurenţei, pe care se întemeiază acţiunea în subsidiar, rămâne definitivă şi irevocabilă.

DE RETINUT:

a) Indiferent de buna intenţie a Societăţii şi/sau angajaţilor săi în măsura în care comportamentul/acţiunile acestora au ca efect restricţionarea concurenţei, activitatea în cauză este ilegala.

b) Practicile anticoncurentiale care au ca obiect denaturarea, impiedicarea sau restrangerea concurentei sunt considerate interzise per se astfel incat nu este necesara dovada unui efect restrictiv al concurenţei.

4. Autoritati administrative competente.

A. Autoritatea nationala de concurenta: Consiliul Concurentei.

Aplica normele nationale si normele comunitare de concurenta, in conditiile si in limitele stabilite in Legea concurentei si in Regulamentul CE nr.1/2003.

B. Comisia Europeana

Este principala autoritate cu atributii in aplicarea normelor de concurenta comunitare.

Modurile de sesizare a autoritatilor de concurenta:

a) plangerea

b) sesizarea din oficiu.

Consiliul Concurentei si Comisia Europeana, in exercitarea atributiilor ce le revin au urmatoarele drepturi:

i) dreptul de a solicita intreprinderilor orice fel de documente si informatii pe care le apreciaza relevante;

ii) dreptul de a lua declaratii de orice persoana care consimte sa dea o asemenea declaratie;

iii) dreptul de a efectua inspectii inopinate, insemnand dreptul de a patrunde in orice loc apartinand intreprinderilor (sediu principal, sedii secundare, teren, mijloace de transport), dreptul de a examina orice documente (exceptand cele acoperite de privilegiul legal), dreptul de a solicita explicatii, dreptul de obtine copii ale oricaror documente, dreptul de a sigila orice amplasament, orice document pe durata si in masura necesara realizarii inspectiei;

iv) dreptul de a efectua inspectii domiciliare (la domiciliul, pe terenurile, in mijloacele de transport apartinand conducatorilor, administratorilor si oricarui angajat al unei intreprinderi investigate), pe baza unei autorizari judiciare prealabile.

Capitolul II. Tipuri de practici anticoncurentiale.

1. Înţelegerile, deciziile sau practicile concertate anticoncurentiale.

Art.5 alin.1 din Legea concurentei, respectiv art.101 TFEU interzic orice înţelegeri între întreprinderi (independente), orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici concertate care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei (pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, respectiv in cadrul pietei comune).

Forma intelegerilor nu are importanţă. Sunt deopotriva interzise acordurile scrise, intelegerile verbale si practicile concertate (practicile care presupun o colaborare deliberată şi intenţionată a societăţilor pentru eliminarea sau restrângerea concurenţei).

1.1.1 Înţelegerile orizontale

In relatiile dintre concurenti sunt interzise orice intelegeri sau practici concertate avand ca obiect sau ca efect restrangerea, denaturarea sau impiedicare concurentei, in special cele care urmaresc:

i) fixarea concertata, direct sau indirect, a preturilor si/sau a celorlalte conditii de tranzactionare;

ii) impartirea pietelor de desfacere si/sau a surselor de aprovizionare, pe criterii teritoriale, pe categorii de clienti sau dupa alte criterii;

iii) limitarea sau controlul sub orice forma a productiei, a dezvoltarii tehnologice, a investitiilor;

iv) intelegerile de a nu vinde sau de a nu cumpara de la anumite intreprinderi (boicotul);

v) schimbul de informatii cu privire la strategii comerciale, costuri, preturi, planuri de marketing, planuri de investitii si in general orice informatii care sunt secrete de afaceri si care nu sunt cunoscute publicului, indiferent daca acest schimb se face direct sau prin intermediul unui tert (de exemplu un distribuitor, o asociatie profesionala);

vi) participarea concertata, cu oferte trucate, la licitatii.

Cele reiterate mai sus nu se opun ca la stabilirea strategiei comerciale Societatea sa aiba in vedere evoluţia pietei, comportamentul clientilor şi al celorlalți producatori. Conditia esentiala este insa lipsa oricarei intelegeri ori practici concertate avand acest obiect sau efect.

1.1.2 Înţelegerile verticale

Sunt considerate intelegeri verticale acele acorduri ori practici concertate convenite intre doua sau mai multe intreprinderi care fiecare actioneaza, in sensul acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie – distributie, referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii.

Intelegerile verticale intra sub incidenta normelor de concurenta numai in masura in care acestea contin restrictii de concurenta (denumite restrictii verticale).

Unele intelegeri verticale, chiar daca contin restrictii de concurenta, pot sa nu intre sub interdictia stabilita de art.5 alin.1 din Legea concurentei, respectiv a art.101 alin.1 din TFEU. Acestea vor putea beneficia de exceptarea pe categorii daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

1. cota de piata a furnizorului, respectiv a cumparatorului nu depaseste 30% din piata;

2. acordul nu contine restrictii grave de concurenta;

3. acordul nu contine restrictii care il exclud de la obtinerea beneficiului exceptarii pe categorii.

Intelegerile verticale intre concurenti pot beneficia de exceptarea pe categorii numai in cazul in care acordul este nereciproc iar furnizorul este un producator si distribuitor de bunuri in timp ce cumparatorul este numai distribuitor, nefiind o intreprindere concurenta care actioneaza in etapa de fabricatie (distributia duala de bunuri/servicii).

Intelegerile de agent propriu-zise nu intra sub incidenta dispozitiilor Legii concurentei, respectiv ale art.101 alin.1 din TFEU. In contractele de agentie propriu-zise proprietatea bunurilor nu este transferata la agent, iar acesta nu isi asuma niciun risc financiar si economic in legatura cu tranzactiile intermediate sau isi asuma riscuri nesemnificative.

Restrictii grave de concurenta:

a) Impunerea pretului de revanzare

Furnizorul nu poate stabili preturile de revânzare ale distribuitorilor.

În concret, este interzis Societăţii sau furnizorilor acesteia:

i) Să fixeze, sa stabilească in orice mod prețurile de revânzare ale distribuitorilor, pentru orice produse, in orice circumstante (inclusiv cu privire la clienti individuali ori in cazul participarii la diferite licitaţii);

ii) Să fixeze prețurile de revânzare prin intermediul ofertelor, facturilor, comenzilor, politicilor de vânzări comunicate distribuitorilor, liste de prețuri, cataloage, etichete, broșuri etc.

iii) Să solicite distribuitorilor/dealerilor să adere la politica lor de prețuri sau la prețurile de revânzare recomandate/fixate acestora;

iv) Să înceteze contractele cu dealerii/distribuitorii în cazul în care aceștia refuză să se alinieze prețurilor de revânzare fixate/recomandate;

v) Să îşi coordoneze politica de prețuri cu distribuitorii în acord cu condițiile de piață;

vi) Să interzică distribuitorilor/dealerilor să acorde discounturi sau reduceri;

vii) Să furnizeze distribuitorilor/dealerilor diverse formule de calcul al prețurilor care în fapt conduc la fixarea preţurilor şi afectarea libertăţii/independenţei distribuitorului;

viii) Să stabilească marginea de profit a dealerilor/distribuitorilor;

ix) Să monitorizeze sistematic prețurile dealerilor/distribuitorilor şi să aplice sancțiuni în caz de nerespectare a politicii de prețuri/vânzare comunicate de furnizor/distribuitor.

b) Exclusivitate/Importuri paralele/Acorduri de furnizare

La încheierea unui acord ce include o obligație de cumpărare exclusivă (dintr-o singură sursă) sau de furnizare exclusivă către un singur distribuitor trebuie avute în vedere şi următoarele principii:

i) Sunt ilegale clauzele prin care sunt restricționate/interzise vânzările pasive (comenzile primite de la clienți din afara teritoriului alocat) sau prin care este interzis distribuitorului să accepte comanda unui client din afara teritoriului;

ii) Sunt ilegale restricțiile impuse distribuitorilor cu privire la promovarea pe internet;

iii) Sunt interzise ca regulă clauzele de furnizare exclusivă când cumpărătorul este dominant.

c) Non –concurență

Ca principiu general sunt interzise clauzele de non-concurență încheiate pe o durata mai mare de 5 ani de la data semnării acordului/contractului sau clauzele încheiate pe durata nedeterminată. De asemenea sunt interzise:

i) orice obligaţii directe sau indirecte care determină cumpărătorul, ca după expirarea înţelegerii, să nu fabrice, cumpere, vândă sau revândă produse sau servicii, cu excepţia cazului în care această obligaţie: priveşte produse sau servicii care sunt în concurenţă cu cele care fac obiectul înţelegerii, este limitată la spaţiile în care cumpărătorul a operat pe parcursul înţelegerii, este indispensabilă pentru protejarea know-how-ului transferat de către furnizor cumpărătorului, cu condiţia ca durata unei asemenea obligaţii de non-concurenţă să nu depăşească un an de la expirarea înţelegerii;

ii) orice obligaţii care determină membrii unui sistem de distribuţie selectivă să nu vândă produsele anumitor furnizori concurenţi.

3.2 Abuzul de poziţie dominantă

Deținerea unei poziții dominante nu este interzisă în sine. Legislația națională interzice doar abuzul de poziție dominantă. Societățile ce dețin o poziție dominantă, data fiind poziția lor pe piață, trebuie să fie atente la anumite principii suplimentare.

La nivel european poziția dominantă este definită ca fiind poziția/puterea economică deținută de o societate ce îi permite acesteia să se comporte în mod independent pe o anumită piață.

La nivel național Legea Concurenței prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi nu se află în poziţie dominantă, în situaţia în care cota sau cotele cumulate pe piaţa relevantă, înregistrate în perioada supusă analizei, nu depăşesc 40%.

Pentru a atrage incidența reglementărilor legale privind abuzul de poziție dominantă nu este necesar ca o societate să fie dominantă pe întreaga industrie, ci pe un singur segment de produse (în măsura în care acestea pot alcătui în sine o piață relevantă).

Pentru a determina în ce măsură o societate este sau nu dominantă trebuie analizată şi evaluată piața produselor/serviciilor comercializate/prestate de societatea în cauză cât şi piața geografică. Ca regulă, produsele fac parte din aceeași piață în măsura în care, atât la nivelul cererii şi ofertei, sunt /pot fi în mod rezonabil considerate ca produse interschimbabile/substituibile.

Piața geografică este definită ca aria geografică în care se regăsesc pentru piața relevantă definită condiții identice sau comparabile pentru concurență și clienți. De la caz la caz, piața geografică poate fi piața europeană, națională, regională, locală.

Definiția pieței relevante a produsului şi a pieței geografice trebuie analizată de la caz la caz.

Redăm în cele de mai jos câteva principii generale ce trebuie avute în vedere de o societate ce deține o poziție dominantă:

a) Discriminare/Condiții diferite de vânzare /Refuzul de a trata

O societate ce deține o poziție dominantă nu poate aplica condiții diferite de vânzare (prețuri, reduceri) la situații echivalente către distribuitori sau clienți ce îndeplinesc aceleași cerințe. Pot fi acordate condiții diferite către distribuitori ce prestează servicii speciale ce nu sunt îndeplinite de ceilalți distribuitori. De asemenea pot fi acordate condiții diferite de vânzare distribuitorilor aflați la niveluri diferite de comercializare. Cea de a doua variantă a textului art 6 lit. a din Legea Concurenței, privește ipoteza refuzului nemotivat/nejustificat de a trata cu anumiți furnizori sau beneficiari care îndeplinesc aceleași condiții.

b) Impunerea obligațiilor de achiziții exclusivă/excesive/Discounturi de fidelizare/de volum

O societate ce deține o poziție dominantă nu poate impune clauze de natură să restricționeze accesul concurenților la clienți/distribuitori prin includerea unor clauze de cumpărare exclusivă sau în termeni excesivi. De asemenea, din rațiuni similare, sunt interzise ca regulă discounturile de fidelizare și/sau de volum acordate de o societate ce deține o poziție dominantă.

c) Prețuri excesive /prețuri de ruinare

Practicarea unor prețuri excesive reprezintă acea situație în care cel care abuzează de poziția sa dominantă solicită clienților săi (chiar fără să impună) prețuri de vânzare ce depășesc cu mult costurile efective, plus un profit rezonabil. Aprecierea ca un preț este excesiv se face prin comparație între prețul ridicat şi un preț format din costul de producție plus un profit rezonabil. Cât privește vânzarea la export sub costul de producție, cu acoperirea diferențelor prin impunerea unor prețuri majorate consumatorilor interni reprezintă o formă gravă de dumping la export, dar care spre deosebire de dumpingul tipic este prohibit doar dacă o astfel de practică este însoțită sau urmată de majorări de prețuri la intern cu scopul special de a recupera pierderile înregistrate la export.

Practicarea unor prețuri excesive reprezintă vânzarea la preturi inferioare costurilor variabile medii. Aceste practici sunt interzise pe motiv ca ele nu au o alta justificare economica decât eliminarea concurenților, din moment ce, in caz contrar, ar fi mai logic de a nu produce si a nu vinde un produs al cărui preț nu poate fi superior costului variabil mediu.

d) Vânzările legate/condiționate

Sunt interzise vânzările legate practicate de societățile dominante care condiționează livrarea produselor de acceptarea unor condiții suplimentare de a cumpăra alte bunuri sau servicii care, fie prin natura lor, fie prin raportare la practica în materie, nu fac parte din aceleași sistem sau nu sunt în legătura cu produsele în cauză.

Intenționat la vânzare două /mai multe produse cu scopul exclusiv de a exclude anumiți concurenți sau folosește prețuri de ruinare care au un efect de închidere pentru concurenți.

2. Practici anticoncurenţiale. Înţelegeri, decizii sau practicile anticoncurenţiale. Abuzul de poziţie dominantă

2.1 Înţelegerile, deciziile sau practicile anticoncurenţiale

a) La nivel naţional art. 5 din Legea Concurenţei interzice orice înţelegeri între întreprinderi (independente), orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.

b) Forma înţelegerilor nu are importanţă. Astfel, nu doar înţelegerile scrise cad sub incidenţa restricţiilor în materia concurenţei, ci chiar şi înțelegerile verbale sau aşa numitele practici concertate (considerate ca forme de colaborare deliberată şi intenţionată a societăţilor pentru eliminarea sau restrângerea concurenţei).

c) Restricţiile concurenţiale sunt împărţite în două categorii: verticale şi orizontale.

d) Înţelegerile orizontale se referă la acele înţelegeri sau practici concertate între societăţi ce acţionează la acelaşi nivel de comercializare, respectiv acele înţelegeri între concurenţi actuali sau potenţiali care restricţionează/pot restricţiona concurenţa pe piaţă.

e) Înţelegerile verticale se referă la înțelegerile sau practicile concertate încheiate între societăţi care acţionează la nivele diferite de comercializare (e.g. relaţiile dintre furnizori şi distribuitori, distribuitori en-gross şi revânzătorii (retail) pe lanţ, furnizori-clienţi).

f) Am prezentat mai jos principalele tipuri de înțelegeri care pot fi considerate, in anumite condiții, anticoncurențiale.

2.1.1 Înţelegerile orizontale

Înţelegerile sau practicile între societăţi concurente pot ridica probleme în domeniul concurenţei. Pentru a reduce riscul apariţiei unor astfel de probleme, în relaţiile dintre concurenţi trebuie respectate următoarele principii generale:

a) Preţuri şi condiţii de furnizare

Fiecare societate este liberă să îşi determine şi modifice în mod independent preţurile. În lipsa coordonării /practicilor concertate, societăţile îşi pot adapta comportamentul în mod inteligent în funcţie de comportamentul societăţilor concurente de pe piaţă.

!! In lipsa unor contacte, schimburi de informații sensibile, comportamentul similar al societăţilor concurente pe piață nu este interzis, societățile având dreptul să îşi adapteze comportamentul în funcţie de evoluţia pieței şi a celorlalți actori prezenți pe piață.

Este interzis de Legea Concurenţei ca o societate să se înţeleagă, să stabilească, fixeze preţurile sau să îşi coordoneze politica de preţuri cu alte societăţi concurente. În concret, Societăţilor concurente le este interzis:

i) Să determine împreună preţurile de vânzare sau cumpărare, să decidă împreună volumul produselor vândute sau cantităţile de producție;

ii) Sa decidă împreună preturile şi condițiile de participare la diverse licitații;

iii) Să decidă în comun creşterea preţurilor şi nivelul acestora;

iv) Să stabilească împreună preţuri minime sau fixe (inclusiv preţurile sau condițiile de participare la licitații);

v) Să stabilească împreună discounturi, reduceri comerciale sau alte condiţii specifice de furnizare/livrare;

vi) Să schimbe informaţii referitoare la costuri, preţuri sau alte informaţii conexe acestora, urmate de fixarea unor preţuri similare;

vii) Să schimbe informaţii referitoare la costuri sau preţuri cu societăţi concurente, strategii exceptând cazul în care parametrii schimbului de informaţii şi schimbul nu are la bază raţiuni pro-competitive şi nu se respectă codul de conduită aplicabil schimbului de informaţii detaliat în Anexa 3 ataşată.

b) Alocarea/împărţirea pieţei

Înţelegerile ce au ca obiect împărţirea pieţei sau alocarea de clientelă este considerată o practică interzisă per se. În concret Societatea se va abține de la încheierea unor acorduri (formale sau nu) ce au va obiect/efect:

i) Împărțirea sau alocarea cu privire la anumite teritorii, produse, clienţi sau surse de aprovizionare;

ii) Fixarea producţiei, cumpărării sau cotelor/cantităților de vânzare;

c) Boicotul

Refuzul din partea unui grup de concurenţi de a trata cu unul sau mai mulţi clienţi sau furnizori în scopul de a împiedica clientul sau furnizorul să acţioneze pe piaţă este interzis. În concret, Societatea nu trebuie să:

i) Decidă în comun cu societăţi concurente să nu furnizeze/ livreze către anumiţi clienţi sau să nu cumpere de la anumiţi furnizori;

ii) Inițieze negocieri colective (alături de alte societăţi concurente) cu furnizorii (de cele mai multe ori astfel de negocieri presupun stabilirea condiţiilor comerciale comune ce înlătură concurenţa intra-marcă);

iii) Să stabilească cu societăţi concurente să cumpere sau să vândă produse sub condiţii specifice convenite de aceştia.

d) Participarea concertata la licitații cu oferte trucate,

Ca regula, condițiile comerciale de participare la licitații trebuie stabilite în mod independent. Astfel, preţurile de participare la licitație (ofertele financiare) nu trebuie sa fie rezultatul unei înțelegeri, convenții sau alta formă de colaborare/cooperare cu alte societăţi participante la licitație/ofertante/potențiale ofertante.

Faţă de cele de mai sus, în etapa premergătoare licitației sau în faza de derulare a licitației trebuie eliminate orice contacte cu Concurenții pe aspecte comerciale sensibile (i.e. preturi, termene de livrare şi alte criterii esențiale în funcție de care se decid societățile eligibile şi în final oferta câștigătoare).

De asemenea, sunt interzise orice înțelegeri formale/informale care iau formă contractuală sau nu cu Concurenții şi care au ca obiect (i) desemnarea câștigătorului (prin rotație) în cadrul licitaţiilor sau (ii) participarea de complezenţă la licitație doar pentru a crea aparenţa concurențială (e.g. cel puțin doi agenți economici - cerința impusă de regulă în caietele de sarcini/documentație de atribuire) în cadrul licitației.

Orice contacte cu privire la chestiunile de mai sus pot ridica probleme serioase de concurenţă, indiferent dacă aceste contacte se realizează prin e-mail, telefon, fax, în cadrul asociațiilor profesionale etc.

e) Schimburi de informații comerciale in cadrul Asociațiilor

Organizarea unei asociaţii sau înscrierea într-o asociaţie în cadrul căreia se întâlnesc reprezentanţii mai multor societăţi concurente este în general permisă.

Cu toate acestea, orice întâlnire sau activitate ce implică schimbul de informații între concurenți poate prezenta riscuri anticoncurențiale ridicate.

În concret, este interzisă schimbarea în cadrul Asociațiilor în care Societatea este membru de informații sensibile comerciale de natură să influențeze comportamentul societăților în cauză (i.e. informații cu privire la prețurile, reducerile, discounturile, condițiile de furnizare, marginile de profit, structura costurilor, teritorii, clienți, produse noi, strategii/planuri comerciale, investiții preconizate).

2.1.2 Înţelegerile verticale

La nivel național, anumite categorii de înțelegeri verticale nu încalcă legislația concurențială în măsura în condițiile de exceptare pe categorii prevăzute de Legea Concurenţei sunt îndeplinite. Aceste exceptări se aplică de regulă atunci când părțile implicate nu sunt concurente, cota de piață a furnizorului sau după caz a distribuitorului nu depășește un anumit nivel, înțelegerile nu includ restricționări interzise per se (prin obiect). În cazul unor înțelegeri verticale, Societatea, angajații săi trebuie să respecte şi următoarele principii:

a) Prețurile de revânzare

Furnizorii nu pot stabili prețurile de revânzare ale distribuitorilor. În concret este interzis Societăţii sau furnizorilor acesteia:

i) Să fixeze, stabilească prețurile de revânzare ale distribuitorilor, dealerilor pentru orice produse şi nici preturile distribuitorilor de participare la diferite licitaţii;

ii) Să fixeze prețurile de revânzare prin intermediul ofertelor, facturilor, comenzilor, politicilor de vânzări comunicate distribuitorilor/ dealerilor, liste de prețuri, cataloage, etichete, broșuri etc.

iii) Să solicite distribuitorilor/dealerilor să adere la politica lor de prețuri sau la prețurile de revânzare recomandate/fixate acestora;

iv) Să înceteze contractele cu dealerii/distribuitorii în cazul în care aceștia refuză să se alinieze prețurilor de revânzare fixate/recomandate;

v) Să îşi coordoneze politica de prețuri cu distribuitorii în acord cu condițiile de piață;

vi) Să interzică distribuitorilor/dealerilor să acorde discounturi sau reduceri;

vii) Să furnizeze distribuitorilor/dealerilor diverse formule de calcul al prețurilor care în fapt conduc la fixarea preţurilor şi afectarea libertăţii/independenţei distribuitorului;

viii) Să stabilească marginea de profit a dealerilor/distribuitorilor;

ix) Să monitorizeze sistematic prețurile dealerilor/distribuitorilor şi să aplice sancțiuni în caz de nerespectare a politicii de prețuri/vânzare comunicate de furnizor/distribuitor.

b) Exclusivitate/Importuri paralele/Acorduri de furnizare

iv) Sunt ilegale clauzele prin care sunt restricționate/interzise vânzările pasive (comenzile primite de la clienți din afara teritoriului alocat) sau prin care este interzis distribuitorului să accepte comanda unui client din afara teritoriului;

v) Sunt ilegale restricțiile impuse distribuitorilor cu privire la promovarea pe internet;

vi) Sunt interzise ca regulă clauzele de furnizare exclusivă când cumpărătorul este dominant.

c) Non –concurență

iii) orice obligaţii directe sau indirecte care determină cumpărătorul, ca după expirarea înţelegerii, să nu fabrice, cumpere, vândă sau revândă produse sau servicii, cu excepţia cazului în care această obligaţie: priveşte produse sau servicii care sunt în concurenţă cu cele care fac obiectul înţelegerii, este limitată la spaţiile în care cumpărătorul a operat pe parcursul înţelegerii, este indispensabilă pentru protejarea know-how-ului transferat de către furnizor cumpărătorului, cu condiţia ca durata unei asemenea obligaţii de non-concurenţă să nu depăşească un an de la expirarea înţelegerii;

iv) orice obligaţii care determină membrii unui sistem de distribuţie selectivă să nu vândă produsele anumitor furnizori concurenţi.

e) Discriminare/Condiții diferite de vânzare /Refuzul de a trata

f) Impunerea obligațiilor de achiziții exclusivă/excesive/Discounturi de fidelizare/de volum

g) Prețuri excesive /prețuri de ruinare

h) Vânzările legate/condiționate

Sunt interzise/ilegale de asemenea situațiile în care, o societate dominantă leagă în mod intenționat la vânzare două /mai multe produse cu scopul exclusiv de a exclude anumiți concurenți sau folosește prețuri de ruinare care au un efect de închidere pentru concurenți.

Practicile anticoncurenţiale interzise expres de prevederile art. 5 şi 6 din Legea Concurentei

Art. 5. - (1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:

a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;

b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;

d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;

f) constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

Art. 6. - (1) Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor;

c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;

Instrucţiuni de participare la sedinţele Asociaţiilor în care Societatea este membru

Acţiuni nepermise

a) Nu încheiați înțelegeri sau acorduri şi nici nu aveți discuții cu privire la tot ceea ce ține de informațiile comerciale sensibile (e.g. prețuri, condiții de creditare a clienților, facturare, producții, stocuri, vânzări, costuri, planuri, oferte către clienți, clienți etc. - pentru detalii suplimentare a se vedea Anexa 3) sau despre aspecte care în mod normal trebuie determinate/stabilite în mod independent de fiecare societate în parte;

b) In cazul în care intenționați să participaţi la orice întâlniri ale asociațiilor profesionale de profil, trebuie să obțineți în prealabil aprobarea superiorului dvs. ierarhic şi a Departamentului Juridic al Societăţii. Cererea de aprobare trebuie să fie însoţită de ordinea de zi a ședinței/întrunirii asociației respective.

c) Nu includeți pe ordinea de zi aspecte legate de: prețuri (de vânzare sau achiziție), clienți sau alte informații sensibile interzise sau cu grad ridicat de risc;

d) Nu folosiți un vocabular care poate fi interpretat de Consiliul Concurenței în cazul unei inspecții la sediul Asociației ca dovada a unei rele credințe/acțiuni ilegale (e.g. vă rog să distrugeți/ștergeți după citire etc.);

e) Nu participați la întâlniri neprogramate decât în măsura în care știți că acestea au un scop legitim sau urmăresc strict activități sociale fără legătura cu activitatea Asociației sau a membrilor;

f) Nu participați la schimburi de informații, analize de piețe sau benchmarking care permit accesul la informațiile individualizate privind concurenții;

g) Nu inițiați negocieri colective, vânzări colective/în comun (împreună cu societăți concurente) sau cumpărări în comun (împreună cu alte societăți concurente) fără consultare legală prealabilă;

h) Nu încheiați înțelegeri de boicot colectiv /eliminare a unor societăți concurente/furnizori sau orice alte înțelegeri înscrise în rândul practicilor anticoncurențiale interzise descrise mai sus.

Acţiuni permise

a) Solicitați consultare legală ori de câte ori credeți că o anumită acțiune, decizie încalcă prevederile Ghidului;

b) Atenție la modul de comunicare cu membrii Asociației şi în presă. Unele formulări pot fi interpretate de Consiliul Concurenței ca dovezi ale concertării/practicilor anticoncurențiale interzise;

c) Înainte de fiecare întâlnire organizată, ordinea de zi trebuie stabilită şi comunicată în prealabil tuturor membrilor;

d) Fiecare membru va desemna un reprezentant în vederea participării la ședințele astfel organizate şi în vederea comunicării oricărei corespondențe;

e) Solicitați ca Asociația sa desemneze o persoană responsabilă pentru gestionarea relațiilor cu autoritatea națională de concurență (i.e. Consiliul Concurenței);

f) Deciziile, strategiile Asociației vor trebui corelate mai întâi cu Ghidul/programul de conformitate;

g) Puteți discuta, schimba informații de politici publice sectoriale, educație, dezvoltări științifice, legislația de reglementare, trendul general al industriei.

h) În măsura în care discuțiile în cadrul întrunirilor converg spre punctele interzise de mai sus, cereți să se consemneze în procesul verbal de ședință faptul că încetați aceste discuții, faptul că vă opuneți acestor discuții sau chiar faptul că părăsiți/închideți ședința în cazul continuării discuțiilor în cauză. Nu rămâneți la întâlnire în cadrul în care discuțiile continuă în ciuda obiecțiilor ridicate. Prin simpla dvs. prezenţă la întâlnirea respectiva şi asistând la acele discuții, chiar daca nu participați activ şi nu dezvăluiți nicio informație comerciala sensibila, riscați ca Societatea şi dvs. să fiți considerați ca încălcând legislația concurenţei şi sancționați.

i) Îndrumați angajaţii/persoanele desemnate pentru participarea la întrunirile Asociației (i) să nu folosească în cadrul întâlnirilor/ședințelor expresii de genul "vom domina piața" "ne-am înțeles cu....vom elimina concurența", "preţuri similare" "gentlemen's agreement", (ii) să nu crească artificial în presă/comunicatele de presă cotele de piață, (iii) să nu speculeze în cadrul corespondenței cu privire la caracterul anticoncurențial sau consecințele unui comportament [aceasta ar presupune o concluzie legală şi o cunoaștere a caracterului ilegal al practicii], (iv) să menționeze sursa oricărei informații referitoare la prețuri (pentru a nu da o impresie falsă cu privire la proveniența de la concurenți), (v) să evite orice sugestie potrivit căreia industria a ajuns la un consens cu privire la un anumit subiect sensibil.

j) În cazul în care nu sunteți de acord cu anumite solicitări ale membrilor /Asociației, comunicați în scris aceste aspecte şi păstrați corespondența aferentă;

k) Refuzați imediat orice informații confidențiale sensibile primite şi nu păstrați copiii ale acestora, explicând în scris de ce nu doriți să păstrați aceste informații;

l) Informați consultantul legal de orice cerere de informații confidențială primită sau orice informații confidențiale primite din piață.

m) Solicitați conducerii asociațiilor, în care dețineți calitatea de membri, să vă comunice (a) orice comunicat de presă pe care intenționează să îl lanseze în spațiul public ca mesaj comun al asociației şi implicit al membrilor săi (b) procesele verbale întocmite în cadrul ședințelor.

n) În cazul în care procesele verbale de participare sau procese verbale în care sunt consemnate aspectele discutate/decise în cadrul ședințelor Asociațiilor conțin aspecte interzise de Ghid ce pot atrage răspunderea Societăţii pe teren concurențial (i.e. stabilirea preţurilor de revânzare, alocarea de clienți etc.)., reprezentantul delegat al Societăţii nu va semna aceste procese verbale sau va semna cu obiecțiuni în măsura în care există deja o lista de prezenţă la aceste întruniri aflată în posesia mai multor membri.